Căruțașul Trabantului

Pe vremea monarhilor absolutiști, un rege nătâng ce era lingușit zilnic cu laude nemăsurate de către curtenii săi ajunsese să se creadă atât de mare în grandoarea sa încat considera poporul de rând nedemn de strălucita sa persoană. Iși dorea un alt popor…

Când a fost numit în funcția de prim-ministru, Mihai Tudose era un nimeni. Poate că aceasta a fost principala calitate care l-a determinat pe Liviu Dragnea sa-l nominalizeze pentru șefia guvernului, căci Dragnea nu-și dorea cu siguranță un om mai destoinic în această funcție, unul capabil să creeze un alt pol de putere în PSD.

Nimic din pregătirea și activitatea sa anterioara nu-l recomanda pe Tudose pentru funcția de prim-ministru. Din CV-ul domniei sale aflăm că este absolvent al unei universitați creștine și și-a obținut doctoratul în siguranță națională la SRI, unde l-a avut profesor pe repetentul Coldea.

Văzându-se cu sacii de șef al guvernului în căruță, Tudose și-a intrat în rol încă de la primele ședințe de guvern,  punând în practică ceea ce învățase cu sârg de la mentorii săi cu epoleți: muștruluirea miniștrilor. Modul miștocăresc de adresare, tratându-și membrii guvernului ca pe niște școlărei neascultători, era demn mai degrabă de un golan de bodegă decât de un șef al executivului. Nici felul cum își exprima ideile în public – unul bondoc și alambicat -, nici absenta unei minime diplomații în relația cu ceilalți politicieni, cu presa, societatea civila ori minoritățile naționale – vezi cazul steagurilor secuiești- nu erau de natură să-l prezinte pe Tudose drept un prim-ministru  „mare”.

După întâlnirile pe care le-a avut cu omologii lui bulgari, greci și sârbi Tudose s-a văzut deja un adevărat lider regional. Doar România e cea mai mare țară din Balcani… Una însă prea mică pentru marele Tudose. Iar guvernul său doar un biet trabant. Ehe ! Un prim-ministru așa mare ca Tudose merita cel puțin un Mercedes !

Tudose se prezenta pe sine drept un  pasionat jucător de șah. Nu știm la ce performanțe a ajuns și cu cine a studiat șahul, însa dacă mutările și strategia le-a învățat tot de la profesorul său Coldea, atunci ne-am lămurit. La șah exisită gânditori și împingători de lemne. Dacă și șah joacă tot la modul cum și-a gestionat funcția de prim-ministru, atunci nu se poate spune decât că e un biet împingător de lemne făcut șah-mat de femeia de serviciu de la Interne.

Nu știm dacă performanța membrilor guvenului lui Tudose se ridică până la nivelul unui Trabant, însă el nu e în nici un caz un șofer. Doar un simplu căruțaș ajuns fraudulos la volanul unui guvern în derivă…

Penibil.

Totuși, o singură notă bună pentru Tudose: a avut demnitatea să-și dea demisia. A evitat astfel ridicolul în care a căzut Grindeanu.

Marcel Rus,

admin Orizont Alternativ

Cangrena în metastază a instituțiilor statului

 „Nu există pădure fără uscături” spune o veche zicală populară. Ea reflectă un adevăr general valbil în ceea ce privește natura umană. Acest truism trebuie avut în vedere mai ales de aceia care au tendința de a căuta perfecțiunea în om. Se pare că această perfecțiune nu ține de caracterul omului, altefel n-ar mai fi om, ci mașina. Omul are nevoie de greșeală pentru a putea progresa.

Nu se așteapta nimeni de la instituțiile statului să fie populate eminamente cu oameni virtuoși. Nu aceasta este problema, ci aceea că acestea sunt preocupate mai mult de imaginea lor în societate decât de meritul și caracterul oamenilor ce le alcatuiesc. Sau de incompetența și josnicia acestora.

Recentele cazuri de pedofilie din rândurile Bisericii Ortodoxe sau poliției nu constituie noutăti decât pentru opinia publică. De multă vreme popa Pomohaci, episcopul Hușilor sau polițistul Stan comiteau, fară îndoiala cu știința șefilor lor, agresiuni sexuale asupra minorilor. Ce i-a determinat pe acești șefi să nu-i înlature din rândurile lor și să-i dea pe mâna organelor de urmărire penală pe acești degenerați ?

Complicitatea. Episcopul Hușilor aducea constant bani frumoși capilor Bisricii Ortodoxe, Pomohaci scotea draci și săvârșea minuni asemeni lui Hristos („lăsați copiii să vina la mine !”), multi credincioși plecând în pelerinaj spre biserica lui Pomohaci. In fața banilor și averilor lumești morala religioasă nu mai înseamnă pentru șefii Bisericii decât niște vorbe goale bune să amăgești cu ele prostimea.

Mai intrigant e cazul polițistului Stan. Mă îndoiesc că acest polițist de doi bani era capabil să-și îmbogățească șefii din mita primita la circulație. Atunci ce a făcut ca josnicele lui fapte să fie ascunse ?

Complicitatea. Astfel de indivizi sunt ușor șantajabili, fiind capabili  să îndeplineasca cele mai murdare misiuni. Un polițist cinstit nu va accepta niciodată să intre prin efracție în locuința cuiva și să-i planteze ilegal microfoane și microcamere de luat vederi, cum ar fi bunaoară casa ministrului Carmen Dan. Dar un polițist pedofil aflat la dispoziția șefilor săi o va face, căci altfel știe că poate ajunge în pușcărie. Misiunile murdare ale instituțiilor de forță nu se duc la îndeplinire de către sfinți. Mă întreb câti Stani, Pomohaci sau episcopi de Huși mai sunt prin poliție, SRI, Doi și un sfert etc….

Dacă analizăm atent și în cunoștință de cauză modul cum gândesc, cum se exprimă, felul cum acționează si modul cum se iau deciziile scopurile în aceste institutii de forta, precum și adevăratele lor scopuri, atunci mi-e teamă ca boala de care suferă acestea a atins metastaza.

Cangrenă în metastază.

Marcel Rus,

admin Orizont Alternativ

 

Vorbe și fapte

„La ce bun să ascult vorbele, când văd faptele ?” spunea Cicero.

Cicero trebuie citit cu prudență. Scrierile sale nu urmăresc neapărat revelarea unei filosofii profunde ori cunoașterea adevărului, ci sunt impregnate de arta sa retorica cu care iși câștiga procesele în calitate de avocat sau prin care își determina colegii senatori să voteze într-un anumit sens.

Faptele. Pentru a înțelege faptele ai nevoie de vorbele ințelptilor. Dacă Cicero ar fi privit Soarele răsărind și apunând, ar fi tras concluzia că acesta se învârte în jurul Pământului. Un fapt. Un fapt dincolo de orice îndoială. Dacă cineva i-ar fi spus că adevarul e taman pe dos, Cicero fie nu l-ar fi ascultat, fie l-ar fi considerat nebun. In acest caz vorbele ințeleptului revlelau adevarul, iar faptul văzut de Cicero era un fals.

„Fapte, nu vorbe.”, sub acest slogan Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale. De atunci a tacut mult,  căci pentru domnia sa vorbele nu sunt importante. Iar ceea ce a infăptuit a infăptuit prost. Guvernul Cioloș, opera sa, n-a înfaptuit nimic semnificativ. Daca n-a făptuit, în schimb a vorbit prin gura fostului ministru al justiției, Raluca Prună, care ne-a spus că drepturile noastre sunt un lux.

Când nu înfăptuiște, președintele Iohannis tace. Uneori își calcă principiile și cuvânteaza:  „aia face senes”, „aia nu face sens”… Alteori, ca de pildă în ședința CSM de vineri, domnia sa se plânge că nu se vorbește destul despre legile justiției, adică acestea nu sunt dezbătute suficient. Insă uită domnul președinte că „guvernul meu” și-a trecut legile justiției într-o viteză nebună prin ordonanță de urgentă…  Pe vremea aceea vorbele nu erau importante pentru președintele Iohannis. Acum vrea vorbe.

Păi, să vorbim, stimabile ! Ce nu-ți convine la proiectele legilor justiției ?

1. Pragul abuzului ? – abuzul în serviciu este prevazut de puține legislații europene. El trebuie fie eliminat din legislație, fie necesită prag. Altfel nimeni nu mai face nimic în această țară, de frica DNA…
2. Responsabilizarea magistraților ? – un șofer care accidentează un om pe trecerea de pietoni va plati pentru fapta sa deoarece e vinovat din culpa. Un medic dacă greșește o operație chirurgicală ajunge in pușcărie, căci și el e vinovat din culpă. Insă un judecator poate trimite liniștit un nevinovat la pușcărie, căci el nu va plăti pentru greșeala sa. Vi se pare normal ? Judecatorii trebuie sa fie deasupra legii ?
3. Nu vă convine lipsirea DNA, al cărei șef îl numiti dvs. personal, de posibilitatea de a mai investiga magistrații ? – nu cred că un procuror numit pe criterii politice, cum este Codruța Kovesi, poate garanta independența justiției.

N-am văzut nimic nociv sau lipsit de bun simț in proiectele legilor justiției, nimic care să afecteze independena ori să influiențeze negativ asupra bunei funcționari a acesteia. Sunt de părere ca ele sunt necesare, vor întări independențța justitiei și vor responsabiliza magistratii, din acest punct de vedere ele constituind un progres, căci lipsesc instituțiile de forță și pe președintele țării de posibilitatea de a mai influiența după bunul lor plac justiția.

La început a fost cuvântul. Vorbe, apoi fapte. Caci faptele de dragul faptelor fac mai mult rău dacă vorbele nu stau la fundamentul lor.

Marcel Rus,

admin Orizont Alternativ

Coana Tanța Dogioaia dă semnalul de luptă

Fin observator al realității, Caragiale a fost  un mare creator de personaje. In „D’ale carnavalului”, coana Mița e teribil de supărată pe amantul său, bănuindu-l de infidelitate. Il considera un mizerabil lipsit de caracter, fiind capabilă să meargă chiar până la crimă pentru a pedepsi infidelitatea acestuia. N-avea însă nicio mustrare de conștiinta în a-și inșela, la rândul ei, concubinul…

Lumea lui Caragiale este, în primul rând, a unor personaje caricaturale puternic individualizate, izvorâte din realitatea de zi cu zi. Aceasta lume n-a murit odată cu sfârșitul epocii lui Caragiale, personajele sale continuă să ne bântuie zilnic realitatea…

Coana Excelența Sa ambasadoarea Olandei la Bucuresti a semnat recent un protest diplomatic, împreună cu alți șase ambasadori europeni, împotriva proiectelor de lege care privesc justiția, proiecte elaborate de actuala majoritate parlamentară. Cică acestea ar afecta lupta împotriva corupției, care în România trebuie să continue neabătut spre noi culmi de succes. Pe de altă parte, asemeni Miței lui Caragiale, Coana Excelența Sa din Țara Lalelelor n-avea nicio problemă în a se afișa la ospațul de Revelion în compania unor corupți și penali dovediți.

O alta Mița, de această dată coana Tanța Dogioaia de la Ziare.com, dă semnalul de luptă împotriva corupților din Parlament ce vor să îngenuncheze justiția cu noile lor legi. Intr-un articol din publicația cu pricina, care prin modul de exprimare a ideilor cu greu se ridică la nivelul unui elev de școală primară, Coana Tanța înfierează în maniera mâniei proletare proiectele de lege sus-amintite și dă semnalul de luptă pentru dărâmarea de la putere a corupților ce-au îndrăznit să le propună. N-a avut însa nicio mustrare de conștiință în a-l ridica în slăvi pe idolul ei,  repetentul de Politehnică ajuns general SRI la apelul bocancilor preaturmentatului Băse. Asta chiar după ce generalul cu pricina a fost dat afară cu șuturi în fund din SRI de către noul director al acestei instituții, pe motiv de Seychelles cu banii babacului Sebi Ghiță.

Care va să zică, nu corupția o mână în luptă pe coana Tanța Dogioaia, ci proiectele legilor justiției care vor lipsi DNA, partener de protocol cu SRI, de posibilitatea de a mai investiga magistratii. Păi, cum să mai lupte coana Tanța, trompeta SRI, împotriva corupției dacă nu mai poate controla după bunul său plac procurorii si judecătorii ? Cum să mai execute aceștia întocmai și la timp, pe motiv de șantaj cu dosărele SIPA, ordinele coanei Tanța, via SRI-DNA, dacă aceste legi prevăd responsabilizarea magistraților ? Te pomenești că, de frica consecințelor legilor asupra lor înșile, magistrații vor investiga și judeca corect  și nu vor mai executa ordine… Cum să lupți împotriva corupției dacă magistrații sunt corecți ?

Urletul de luptă l-a scos Coana Tanța Dogioista, aceasta Ioana d’Arc de K2 si T14, în momentul când a citit în Washington Post un articol critic la adresa proiectelor de lege ale justiției din România, articol ce pare a fi scris chiar de ea însăși. Iată, dacă până și o publicație de prestigiul lui Washington Post își dă cu părerea despre niște legi pe care nu le-a văzut și despre a căror utilitate habar n-are, atunci musai hai la luptă ! Și luptă, și dăi, conița mea ! Nu te lăsa, Tanțo ! Fii bărbată !

In ce privește Washington Post, pentru această publicație a fost OK să lupte împotriva abuzurilor unui președinte cu înclinații nedemocratice, să sara în apărarea drepturilor și libertăților democratice ale cetătenilor americani în timpul Afacerii Watergate, caz ce a dus în cele din urmă la demisia abuzivului Nixon, însă pentru babuinii de pe planeta Românica aceste drepturi și libertăti nu trebuie aplicate. Drepturile lor sunt un lux. Lor le trebuie supraveghere, urmărie și control, ca nu cumva să se sature de binefacerile capialismului de tip „răbdat de foame” și să-si aleaga un alt Ceaușescu care să-i fericească cu încă o epocă de aur cu alt fel de răbdat de foame și de frig…

Marcel Rus,

admin Orizont Alternativ

Statul paralel și iresponsabil

 Normele de conviețuire a omului în societate se bazează, în primul rând, pe responsabilitate. Adică pe obligația acestuia de a efectua sau nu anumite acțiuni, de a răspunde pentru faptele sale, de a da socoteală pentru ele și, implicit, de a accepta și suporta consecințele faptelor sale. Nici nu s-ar putea altfel, căci societatea s-ar prăbuși în anarhie, în haos, dezintegrându-se.

Astfel, pentru ca o societate omenească să dureze, să se dezvolte și să prospere, ea trebuie să se bazeze pe responsabilitatea cetațeanului și a instituțiilor statului. In România, conform legii actuale, există anumite instituții iresponsabile, deoarece le lipsește o componenta fundamentală a responsabilității: aceea de a da seamă pentru faptele lor. Aceste instituții sunt magistratura și serviciile secrete.

Intr-o societate în care dreptatea este aplicată de magistrați iresponsabili, calea abuzului și nedreptății este deschisa. Cazul procurorului Portocală este emblematic pentru starea în care a ajuns justiția româneasca, starea în care dreptatea a fost înlocuită cu bunul plac al magistratului.

Serviciile secrete, după cum le spune numele, își desfășoară activitatea conspirat, putând dispune – tot conform legii actuale – de acces nelimitat la informație. Astfel, viața privată a cetățeanului poate fi urmărită și controlată non-stop, oricine putând fi bănuit de terorism după cum consideră factorii de decizie din aceste servicii.

Informatia inseamna putere.

SRI  cică dă seamă de faptele sale în fața unei comisii parlamentare. Problema este aceea că această biată comisie este lipsită de dreptul real de control al SRI-ului. Asa-zisul ei control se bazează pe disponibilitatea acestui serviciu de a pune la dispoziția comisiei informațiile cerute. In realitate, prin puterea conferita de accesul absolut la informație și buna plac în furnizarea informației, cei controlați sunt chiar  membrii comisiei…

O instituție iresponsabilă legal și cu acces nelimitat la informație poate controla societatea dupa bunul plac și in beneficiul propriului ei interes. Astfel, ea se constituie intr-un adevărat stat-in-stat. Asocierea SRI-ului prin diverse protocoale secrete cu judecătorii și procurorii a dus la crearea unui fel de hibrid, numit când Binom, când Stat Paralel, hibrid ce dispune în mod absolut de informație, este incontrolabil și nu răspunde pentru faptele sale.

Este acest hibrid statul de drept ?

Nu, e statul paralel si iresponsabil.

Legile justiției, inițiate de actuala majoritate parlamentară, au tocmai scopul de a limita puterile absolute ale acestui stat paralel și de a responsabiliza instituțiile statului. Inițiatorii acestor legi s-au confruntat cu uriașe proteste de stradă, deoarece cetățeanul naiv și ușor manipulabil percepe aceste legi ca pe o barieră ce îngrădește lupta împotriva corupției.

Lupta împotriva corupției nu poate beneficia de magistrați responsabili și instituții ale statului controlate riguros pentru a se preveni și pedepsi abuzurile ?

Se pare ca nu, căci s-ar reduce puterea iresponsabilă a statului paralel. Puterea abuzului absolut.

A priori patria, caci #rezist

  Conceptul  „a priori” a reprezentat, in priml rand pentru filsofie, un adevar general valabil care nu mai necesita demonstratie.

Pentru religie si crestinsim faptul ca Soarele se invarte in jurul Pamantului a reprezentat un astffel de concept univesal valabil, fundament al Bibliei. Cand expeditia lui Magelan, incheiata de El Cano, a demonstrat sfericitatea Pamantului, adevarul a priori al Bibliei a suferit primul esec major. Pentru cei care au scris Biblia – sub asa-zisa inspiratie divina, Pamantul plat si rotirea Soarelui in jurul Pamantului reprezentau concepte a priori. Un adevar obtinut a posteriori, adica in urma experientei si cunoasterii, a doborat conceptul a priori al Bibilei. De atunci doar prostii mai mai considera adevarat a priori cele scrise in Biblie.

Pentru Serviciul Roman de Informatii patria este un concept a priori. Asa si scrie pe firma lor: patria a priori. Ce reprezinta patria pentru SRI ? Este ea oamenii care populeaza aceasta tara ? Nu, caci fiecare cetatean este un potential dusman al patriei care trebuie urmarit, verificat si indosariat in cartorteca inamicilor potentiali ai patriei. Este patria atunci pentruu SRI tara cu geoarafia ei ? Pai, ce mai reprezinta patria fara oameni ? Poate SRI  sa extermine toti locuitorii tarii dearece pot fi inamici ai patriei ? Ar fi absurd.

Pentru SRI patria reprezinta interesul sau. Adica al generalilor care conduc aceasta institutie. Interesul lor este acela de a detine puterea in Romania si a se imbogati prin orice mijloace. Justitia este un mijloc prin care ei reusesc sa-si conserve puterea si prin care isi executa adversarii, oricine ar fi ei – fie ei oameni politici sau agenti economici.

Parlamentul, prin oameni votati de electorat incearca sa puna stavila abuzurilor SRI si ale magistratilor controlati de aceasta institutie. Ne-am trezit in strada cu o gasca care protesteaza impotriva legilor Parlamentului. Cine sunt ei ? Niste indivizi obscuri care si-au luat sloganul #rezist. La ce rezista ? La lupta Parlamentlui impotriva abuzurilor SRI ?

Da. Caci ei considera abuzul si nedreptatea drept un mijloc de lupta impotriva coruptiei, iar coruptii sunt cei stabiliti de SRI prin bratul sau numit DNA – organ al justitiei.

Ce e patria ? Tarlaua SRI. Ce e justitia ? Arma de executie a tuturor celor ce se opun abuzurilor SRI. Cine sunt cei de la #rezist ? Armata SRI.

S-au intrebat vreodata cei de #rezist ce averi au ce de la SRI si cum le-au obtinut ? Nu. Nici nu-i intereseaza. Pe ei nu ii intereseaza decat mentinerea privilegiilor SRI. In numele patriei.

Caci patria e a priori…

Criteriile de integritate ale curvei politice

Rezultatul alegerilor din 11 decembrie a produs un adevarat cutremur, prin proportia covarsitoare a votului acordat unui singur partid, pe scena politica romaneasca, dar si la Bruxelles. Pur si simplu acestia din urma nu pot concepe ca favoritul lor, Dacian Ciolos, va pierde functia de prim-ministru, iar liberalii sunt disperati ca au pierdut guvernarea. Nu se pot impaca cu ideea ca romanii au votat  „penali”.

De la victoria lui Iohannis in alegerile prezidentiale din 2014, toti propagandistii de dreapta ne-au pisat continuu cu caracteristicile de integritate politica si necesitatea curatirii de  „penali” a clasei politice.

Si totusi, cum a fost posibil ca romanii sa voteze, covarsitor,  „penalii” ? Sunt ei complicii coruptiei, fardelegii si necinstei ?

Nicidecum.

Explicatia votului din 11 decembrie se afla in modul cum se face justitie in aceasta tara, in faptul ca aceasta este utilizata pentru compromiterea si eliminarea din viata politica a adversarilor. Felul cum a fost condamnat liderul PSD, Liviu Dragnea, vinovat de a fi chemat oamenii la vot pentru demiterea lui Basescu, a convins pe toata lumea ca Justitia este utilizata in scopul rafuielilor politice. In fapt, ca politie politica.

De doi ani presedintele Iohannis ne vorbeste aproape zilnic despre  criteriile sale de integritate politica. De ziua nationala a Romaniei n-a invitat la parada decat pe cei pe care domnia sa i-a considerat  „integri” politic. Pe aceasta lista de invitati n-au avut loc nici presedintele Senatului, nici primarul Bucurestiului, nici presedintii partidelor pe care  „mediatorul” intre puterile statului, presedintele Iohannis, ii considera adversari politici. N-au corespuns criteriilor sale de integritate. Niste corupti. Niste penali ordinari buni de dus la bulau…

Dupa alegerile din 11 decembrie,  „penalul” Tariceanu a fost curtat insistent  de catre PNL , iar presedintele Iohanis s-a intalnit cu acesta in privat pentru a-l convinge sa se alature unei coalitii a partidelor de dreapta care sa aduca PNL-ul la guvernare. I-au propus chiar si presedentia acestui partid…

Care va sa zica, cand e vorba de ciolan, penalii sunt buni. Ce s-a intamplat cu criteriile de integritate al d-lui presedinte Iohannis ?   In realitate, d-l presedinte si penelistii domniei sale nu dau doi bani pe aceste criterii. Acestea sunt bune doare pentru a pacali cu ele alegatorii.  Nu au, de fapt, criterii de integritate. Doar dragoste de ciolan.

Romanii s-au inselat amarnic atunci cand l-au ales presedinte pe Iohannis. Credeau ca, fiind neamt, este un om integru, cu solide principii morale si politice. Adevarul e ca Iohannis nu e decat un politician setos de putere, unul pentru care mult trambitatele criterii de integritate nu valoreaza nici cat o ceapa degerata; sunt insa bune pentru amagirea opiniei publice si eliminarea adversarilor politici.

Prin intalnirea in secret cu „penalul” Tariceanu,  presedintele Iohannis a atins penibilul. Ridicolul absolut. Nu mai reprezinta pentru nimeni „reperul” de integitate, ci doar o curva politica lipsita de orice fel de principii.

  Admin Infernul

 

Roexit. Ne-am luat tara inapoi

In general, in tarile cu democratie consolidata, liderii politici se fac ecoul unor atitudini ale societatii civile. In fond, acesta si este rolul politicienilor, acela de a exprima, de a fi purtatorii de opinie a diverselor factiuni ale societatii.

Are societatea civila romaneasca vreo opinie, o atitudine ori vreun interes in ceea ce priveste proiectul european ?

In afara de laude desantate, de slugarnicie fata de ordinele si directivele birocratilor de la Bruxelles, n-am vazut nimic. Nici macar  „reflectii aprofundate”.

Si atunci, politicienii romani ce sa exprime ?

Ideile lor personale ori de partid, idei venite din  „ingrijorare” ori  „atentie” ?

Din pacate, societatea noastra civila e admrabila, e sublima – as putea spune -, insa lipseste cu desavarsire, ca sa citez un mare clasic al publicisticii. Poate ca draga noastra societate civila are politicienii pe care-i merita, pe care i-a crescut la san ca pe  „mesia prin care ne luam tara inapoi” si de pe urma carora tragem toti ponoasele.

Nu exista in ceea ce doar eufemistic as putea numi „societate civila romaneasca”, in presa ori  „grupul elitelor culturale” nicio dezbatere serioasa in ce priveste locul si rolul nostru in UE, si nici in ce priveste viitorul acestei uniuni.

Intre timp, stam pe margine si privim spectacolul Brexit-ului ca pe jongleriile unui clovn nebun, privim nepasatori si criza profunda in care se gaseste proiectul european de ansamblu si al tarii noastre, in particular. Stam si injuram lipsa de viziune a politicienilor nostri, bucurosi totusi ca ne-am luat tara inapoi.

Ne-am luat tara inapoi, prin indolenta si letargie, cufiundati in  „somnul cel de moarte”, chiar din Uniunea Europeana, inaintea britanicilor ?

  Admin  Infernul

 

Ce mai e presa in ziua de azi

Jurnalismul din Romania de azi e, in special, unul de opinie in care temperamentul latin vulcanic se impleteste perfid cu osanaua fanariota, reminiscenta genetica a lungii stapaniri fanariote in tarile romane, precum si cu minciuna si ipocrizia specifice regimului totalitar ceausit.

In fapt, nici nu prea mai e mare diferenta intre ziaristul de azi si politrucul comunist pus de sefii sai oligofreni sa te indoctrineze zi de zi, ceas de ceas… Sa te minta. Sa nege adevarul chiar si in fata unei evidente clare ca lumina zilei. Acesta nu mai ziarist, iar aceasta nu mai e presa. Sunt aparate bine unse de propaganda.

Cateodata, cand mi-e dor de presa romaneasca adevarata, ma intorc la Caragiale. Si pe vremea lui Nenea Iancu presa era partizana, insa el avea mechezul sau: citea intai presa favorabila guvernului, apoi pe cea simpatizanta a opozitiei. Si intotdeauna adevarul era undeva pe la mijloc.

In contrast cu starea presei din ziua de azi, presa lumii lui Caragiale mi se pare idilica. Chiar daca suferea un pic de naivitate, era cam prostuta, un fel de caricatura a realitatii, nu era, in schimb, grotesca.

Ce mai e presa romaneasca azi ?

Trompete de propaganda ale unor grupari politice mafiote cu puternice legaturi in economie, grupari ce se lupta pe viata si pe moarte pentru putere si acces la resurse financiare si economice, nepregetand sa foloseasca in razboiul lor institutiile de forta ale statului si presa, pe care o controleaza aproape in totalitate.

Ce mai e presa in ziua de azi ?

O caricatura grotesca a idilicei prese naive din lumea lui Caragiale.

   Admin  Infernul

 

Firea romanului

Furibunda lupta anticoruptie declansata de fostul presedinte, Basescu, s-a bucurat de un enorm sprijin popular, fapt ce nu doar ca i-a permis acestuia sa castige un al doilea mandat de presedinte, dar i-a permis si partidului sau, PDL-ul, sa acceada la guvernare.

Si ?

Prin jocuri politice si demagogie ieftina poti sa ajungi la guvernare ori in fotoliul de presedinte.

S-au priceput acesti pedelisti, zisi de dreapta, zisi populari europeni, a guverna tara in folosul cetatenilor ? Nici pe departe. Cand criza financiara a lovit Romania, populatia a avut de suferit datorita inchiderii foarte multor firme si a pierderii unui numar important de locuri de munca.

Ce masuri au luat acesti guvernanti de dreapta ?

Au crescut taxele si impozitele si au redus salariile cu 25 %, neluand in paralel nici o masura de protectie sociala sau de stimulare a invstitiilor, fie si prin comenzi de stat – asa cum a procedat America in marea criza din anii ’20 – ’30 ai secolului trecut.

Masurile luate de Guvernul Boc n-au folosit nimanui. Nici firmelor, confruntate deja cu o scadere drastica a profitului, majorarea taxelor determinandu-le sa-si puna lacatul pe usa, si nici populatiei – condamnata astfel la somaj generalizat, practic la moarte biologica. Au existat in acea perioada oameni care efectiv au murit de foame pe strazi.

Ca masura subsidiara, guvernul de dreapta pedelist al lui Basescu, prin DNA si institutii de forta, a declansat o teribila campanie anticoruptie care, observam acum, a fost perceputa de romani ca  politie politica impotriva adversarilor politici. Si inca ceva: nici o campanie anticoruptie n-a fost in stare sa potoleasca foamea romanilor, amenintati de teribila criza chiar in fiinta lor bilogica.

Au fost cumva acesti  „politicieni ai justitiei” niste sfinti, niste icoane morale ale luptei anticoruptie ? Nici pe departe. In spatele demagogiei ieftine au furat pe rupte… cu sacul, asa cum nu s-a mai intamplat niciodata in istoria Romaniei. Ramane antologica imaginea cu fratele fostului presedinte Basescu luand mita de la niste infractori de o anumita etnie, pentru a face trafic de influienta in Justitie.

Cei care blameaza azi votul romanilor la alegerile locale din 5 iunie, numindu-i „complici ai infractorilor”, nu inteleg un lucru elementar: cand nu ai de ales decat dintre „hoti”, pe care-i vei vota ? Pe cei care te-au condamnat la foame sau pe cei care ti-au redus taxele si impozitele si ti-au reintregit salariul ?

Sunt convins ca, daca Laura Codruta Kovesi ar fi candidat la Primaria Bucurestiului, ar fi fost aleasa aproape in unanimitate. Discutia despre „cinstea” romanului este falsa si tendentioasa si nu foloseste decat acelora care nu viseaza decat la un regim dictatorial, la un ceausism condus de la ambasada americana, DNA si institutiile de forta. Nu „complicitatea” romanului cu politicienii asa-zis corupti este cauza rezultatului alegerilor locale de acum, ci absenta optiunilor viabile.

 Admin  Infernul